nesaț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [
Var.:
nesáțiu s. n.] –
Ne- +
saț.nesaț (Dicționaru limbii românești, 1939)nesáț și
-áțiŭ n., pl.
urĭ (
ne- și
saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. –
Fig. Mare poftă:
a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.:
lăcomia cea nesație.nesaț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesáț s. n.