nervatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (
Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (
2). – Din
it. nervatura.nervatură (Dicționar de neologisme, 1986)NERVATÚRĂ s.f. Totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (
2). [Cf. fr.
nervature, germ.
Nervatur, it.
nervatura].
nervatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr.
nervature, it.
nervatura, germ.
Nervatur)
nervatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nervatúră s. f.,
g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri