nerecunoscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. –
Ne- +
recunoscător.nerecunoscător (Dicționaru limbii românești, 1939)* nerecunoscătór, -oáre adj. Ingrat, lipsit de recunoștință.
nerecunoscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerecunoscătór adj. m.,
s. m.,
pl. nerecunoscătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. nerecunoscătoárenerecunoscător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nerecunoscător a. care nu e recunoscător, ingrat.