nerecunoștință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. –
Ne- +
recunoștință.nerecunoștință (Dicționaru limbii românești, 1939)* nerecunoștínță f., pl.
e. Ingratitudine, lipsă de recunoștință.
nerecunoștință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerecunoștínță s. f.,
g.-d. art. nerecunoștínțeinerecunoștință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nerecunoștință f. lipsă de recunoștință.