năzbîtie (Dicționaru limbii românești, 1939)năzbî́tie (vest) și
útie (est) f. (vsl.
sŭbytiĭe, realizare, rom. *
nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut.
zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol.
zbytnik, berbant,
nazbyt, prea mult. V.
izbutesc).
Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă:
copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.