nerăpitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. –
Ne- +
răpitor.