neptuniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din
fr. neptunium.neptuniu (Dicționar de neologisme, 1986)NEPTÚNIU s.n. Element chimic obținut în laborator prin reacții nucleare. [Pron.
-niu. / < fr.
neptunium].
neptuniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEPTÚNIU s. n. element chimic transuranic, obținut artificial. (< fr.
neptunium)
neptuniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neptúniu [
niu pron. niu]
s. n.,
art. neptúniul; simb. Np