nepotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPOTÍSM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din
fr. népotisme.nepotism (Dicționar de neologisme, 1986)NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V.
favoritism.
2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr.
népotisme, cf. lat.
nepos – nepot].
nepotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEPOTÍSM s. n. 1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< fr.
népotisme)
nepotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nepotísm (
fam.)
s. n.,
pl. nepotísmenepotism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepotism n. tendență de a favoriza pe membrii familiei sale, când cineva se află într’o pozițiune înaltă.