nepomenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPOMENÍT, -Ă, nepomeniți, -te, adj. 1. Despre care nu se (mai) vorbește, nu-și (mai) amintește nimeni, uitat;
p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi.
2. (Adesea adverbial) Nemaipomenit. –
Ne- +
pomenit.nepomenit (Dicționaru limbii românești, 1939)nepomenít, -ă adj. De care nu s’a maĭ pomenit, noŭ.
Fig. Surprinzător, uĭmitor:
scandal nepomenit. – Maĭ des
ne maĭ pomenit (adj. și adv.).
nepomenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepomenít adj. m.,
pl. nepomeníți; f. nepomenítă, pl. nepomenítenepomenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepomenit a.
1. care nu s´a mai pomenit;
2. imemorabil:
din timp nepomenit.