nepot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și
f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
2. (
Fam.; mai ales la
voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil.
3. (De obicei la
pl.) Descendent, urmaș. –
Lat. nepos, -tis.