neplăcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil;
p. ext. jenant, supărător. –
Ne- +
plăcut.neplăcut (Dicționaru limbii românești, 1939)* neplăcút, -ă adj. Care nu place, displăcut. Adv.
A impresiona neplăcut.neplăcut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neplăcút (ne-plă-) adj. m.,
pl. neplăcúți; f. neplăcútă, pl. neplăcúteneplăcut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neplăcut a. care nu place.