neplăcere - explicat in DEX

neplăcere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.

neplăcere (Dicționaru limbii românești, 1939)
* neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare.

neplăcere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri

neplăcere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neplăcere f. mare nemulțumire.