plăti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plătí (plătésc, plătít), vb. –
1. A da bani în schimbul unui bun. –
2. A recompensa, a atribui. –
3. A lichida, a scăpa de o obligație. –
4. A (se) răzbuna. –
5. A ispăși. –
6. A valora. –
7. (
Trans. de S.) A costa. –
8. (
Refl.) A fi chit. –
Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261),
cf. rus. platitĭ. –
Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă),
mr. plată, din
sl. (
bg.,
sb.,
pol.,
rus.)
plata; neplată, s. f. (lipsă de plată);
plătitor, adj. (care plătește);
neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil);
platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite);
neplatnic, adj. (insolvabil);
plătnicie, s. f. (solvabilitate);
răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu
pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă).
Cf. platcă.