nepilduit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (
Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. –
Ne- +
pilduit (
înv. „exemplificat” <
pildui).
nepilduit (Dicționaru limbii românești, 1939)nepilduít, -ă adj. Fără pildă, fără exemplu.
nepilduit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepilduít (
înv.)
adj. m.,
pl. nepilduíți; f. nepilduítă, pl. nepilduítenepilduit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepilduit a. fără exemplu.