neotomism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOTOMÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d' Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-thomisme.neotomism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOTOMÍSM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d'Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr.
néo-thomisme].
neotomism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOTOMÍSM s. n. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma dÁquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică. (< fr.
néo-thomisme)
neotomism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOTOMÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Mișcare teologică și filozofică din
sec. 19 și 20, încurajată de enciclica papei Leon XIII,
Aeterni Patris (1879), promovând continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolica (Et. Gilson, J. Maritain).
neotomism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neotomísm (ne-o-) s. n.