neorânduit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEORÂNDUÍT, -Ă, neorânduiți, -te, adj. (Rar) Care nu este orânduit, organizat sau ordonat; dezordonat. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
orânduit.neorânduit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neorânduít (ne-o-) adj. m.,
pl. neorânduíți; f. neorânduítă, pl. neorânduíte