neon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [
Pr.:
ne-on] – Din
fr. néon.neon (Dicționar de neologisme, 1986)NEÓN s.n. Gaz nobil care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. [Pron.
ne-on. / < fr.
néon, cf. gr.
neos – nou].
neon (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEÓN s. n. gaz inert care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. (< fr.
néon)
neon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEÓN (‹
fr. {i}; {s}
gr. neos „nou”)
s. n. Element chimic (Ne;
nr. at. 10,
m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se găsește în aerul atmosferic în proporție de 1,8 x 10
-3% volume. Se obține prin distilarea fracționată a aerului lichid. Lămpile cu descărcări electrice în gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu
n., dau o lumină roșie caracteristică. A fost descoperit de oamenii de știință englezi Sir W. Ramsey și M.W. Travers în 1898.
neon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neón s. n.;
simb. Ne