neom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊
Loc. adv. Ca neoameni = altfel decât ar fi normal. ◊
Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [
Pr.:
ne-om] –
Ne- +
om.neom (Dicționaru limbii românești, 1939)neóm (
eo 2 sil.) m., pl.
neoamenĭ. Nebun, extravagant:
ca neoameniĭ. A ajunge din om neom, a nu maĭ semăna cu ceĭ-lalțĭ oamenĭ, a deveni ridicul, extravagant ș.a.
neom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neóm s. m.,
pl. neoámenineom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neom m. monstru de cruzime:
mă face din om neom.