neofit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și
f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche;
p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néophyte.