neobrăzare - explicat in DEX

neobrăzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

neobrăzare (Dicționaru limbii românești, 1939)
neobrăzáre (eo 2 sil.) f. Obrăznicie, nerușinare. Impertinență.

neobrăzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii

neobrăzare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neobrăzare f. nerușinare.