neobișnuință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
obișnuință.neobișnuință (Dicționaru limbii românești, 1939)neobișnuínță (
eo 2 sil.) f., pl.
e. Lipsă de obișnuință.
neobișnuință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neobișnuínță (ne-o-) s. f.,
g.-d. art. neobișnuínțeineobișnuință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neobișnuință f. lipsă de deprindere.