nenecuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.
nenecuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței