neneacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NENEÁCĂ s. f. (
Reg. și
fam.) Mamă. [
Var.:
nineácă s. f.] –
Cf. tc. nine.neneacă (Dicționaru limbii românești, 1939)neneácă (Munt.) și
nineácă (Mold.) f., pl.
ecĭ (rut.
nénĭka, mămucă, d.
nénĕa, mamă; rus.
neánĭka, d. din
nĕánĕa, dădacă; ung.
néne, țață,
néniko, soră maĭ mică; turc.
nené, niné, mamă; ngr.
nánni, mătușă; alb.
nană, mamă. V.
nenea, nană).
Rar. Mamă.
Chef, neneaco, cu baniĭ babachiĭ, vorbă glumeață adresată unuĭa peste care a dat un chilipir neașteptat. – Și
nineĭa, pl.
eĭ. V.
nun.neneacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neneácă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. neneácăi/neneáchiineneacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neneacă (nineacă) Mold.
1. mamă:
neneaca cu bucurie dorința îi împlinia NEGR. [Turc. NENÈ, mamă, soră mai în vârstă, frate, bunică (despre acest amestec al gradelor de rudenie, v.
dadă); românește, vorba a fost influențată, cât privește finala, de sinonimul
maică (cf.
babacă)].