nemulțumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV.
Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [
Var.: (
înv. și
reg.)
nemulțămí vb. IV] –
Ne- +
mulțumi.nemulțumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemulțumí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nemulțumésc, imperf. 3
sg. nemulțumeá; conj. prez. 3
să nemulțumeáscă