nemulțumitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (
Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [
Var.:
nemulțămitór, -oáre adj.] –
Ne- +
mulțumi +
suf. -tor.nemulțumitor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.)
1. nerecunoscător; nemulțumit.
2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.
nemulțumitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemulțumitór adj. m.,
pl. nemulțumitóri; f. sg. și
pl. nemulțumitoárenemulțumitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemulțumitor a. și m. ingrat:
el este nemulțumitor către popor ISP.