nelucrare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Ne- + lucrare.
nelucrare(Dicționaru limbii românești, 1939) nelucráre f. fără pl. Inacțiune: a sta în nelucrare.
nelucrare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii
nelucrare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nelucrare f. inacțiune.