nelipsit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NELIPSÍT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. –
Ne- +
lipsit.nelipsit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nelipsít adj. m.,
pl. nelipsíți; f. nelipsítă, pl. nelipsítenelipsit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nelipsit a. care nu lipsește sau nu poate lipsi.