neliniști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din
neliniștit (derivat regresiv).
neliniști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neliniștí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. neliniștésc, imperf. 3
sg. nelinișteá; conj. prez. 3
să nelinișteáscă