nelegitim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. –
Ne- +
legitim (după
fr. illégitime).nelegitim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nelegítim adj. m.,
pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítimenelegitim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nelegitim a.
1. care n’are condițiunile cerute de lege:
copil nelegitim; 2. fig. nedrept, fără cuvânt:
pretențiune nelegitimă.