neizbândă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEIZBẤNDĂ s. f. Eșec, insucces, nereușită. –
Ne- +
izbândă.neizbândă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neizbấndă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzineizbândă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neizbândă f. lipsă de succes.