neistovit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată):
p. ext. inepuizabil, nesfârșit. –
Ne- +
istovit.neistovit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neistovít adj. m.,
pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíteneistovit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neistovit a. și adv. neîmplinit:
neistovit nu piere OD.