neisprăvit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. –
Ne- +
isprăvit.neisprăvit (Dicționaru limbii românești, 1939)neisprăvít, -ă adj. Care nu s’a isprăvit.
Fig. Incomplet, căruĭa-ĭ lipsește ceva în educațiune orĭ în învățătură:
om neisprăvit.neisprăvit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neisprăvít adj. m.,
s. m.,
pl. neisprăvíți; adj. f.,
s. f. neisprăvítă, pl. neisprăvíteneisprăvit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neisprăvit a.
1. care nu s´a terminat incă;
2. care nu se mai isprăvește:
cântul cel etern neisprăvit EM.