neisprăvit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. –
Ne- +
isprăvit.