intoleranță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță.
2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din
fr. intolérance.