negru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj.,
s. n.,
s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ◊
Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din făină integrală.
Vin negru = vin de culoare roșu-închis.
Cutie neagră =
a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident;
b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută.
Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊
Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei
negride;
p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (
Pop.) Murdar, nespălat.
2. (Adesea
fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ◊
Preț negru = preț de speculă; suprapreț.
Post negru = post foarte sever, fără nici o mâncare sau băutură. ◊
Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față;
fig. foarte supărat sau furios. ♦
Fig. Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊
Expr. A avea (sau
a-i fi cuiva)
inima neagră = a fi foarte trist.
A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața.
3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ◊
Magie neagră = magie (
1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice.
II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (
I 1). ◊
Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu.
Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris.
A i se face (cuiva)
negru înaintea (sau
pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.).
A face albul negru = a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦
Fig. Mâhnire, jale. ◊
Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist.
2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (
I 1); vopsea neagră. ◊
Negru de fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și utilizată în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz.
Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (
I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei.
Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse:
negru-moale = soi de viță de vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire.
Negru-vârtos = soi de viță de vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel.
3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (
I 1). ♦ (
Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară).
4. S. n. Murdărie, jeg. ◊
Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. –
Lat. niger, -gra, -grum.negru (Dicționar de argou al limbii române, 2007)negru, negri s. m. persoană folosită de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucruri care cer o calificare superioară
negru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)négru (neágră), adj. –
1. De culoarea funinginii. –
2. Brun, întunecat. –
3. Murdar. –
4. Nefast, funest. –
5. (
S. m.) Arap, negroid. –
Mr. negru, negur, megl.,
istr. negru. Lat. nĭgrum (Pușcariu 1167; Candrea-Dens., 1219; REW 5917);
cf. it. nero, prov. negro, fr. noir, sp.,
port. negro. –
Der. negreală, s. f. (calitatea de negru; vopsea neagră; nuanță de negru;
Mold.,
Trans., cerneală);
negreață, s. f. (negriciune), pe care Pușcariu 1166 și REW 5919 îl trimit la
lat. nĭgritia; negri (
var. înegri),
vb. (a da culoare neagră; a întuneca; a detracta);
negricios, adj. (aproape negru; brunet);
negriciune, s. f. (negreață);
negrilică (
var. negrușcă),
s. f. (chica-voinicului, Nigella arvensis), pentru sufix,
cf. arăpușcă, femeiușcă, muierușcă (după Pușcariu,
Dacor., VII, 468,
negrușcă ar indica o încrucișare cu
cernușcă);
negroaică, s. f. (femeie neagră);
negrioară, s. f. (brună);
negriu, adj. (aproape negru);
negritură, s. f. (îmbrăcăminte murdară);
ponegri, vb. (a denigra), încrucișare a lui
înegri cu
sl. počruniti (Titin);
ponegreală, s. f. (denigrare);
ponegritor, adj. (denigrator). – Din
rom. provin
mag. nyégra „oaie neagră” (Edelspacher 20),
ngr. νιάγϰρον „berbec negru” (Murnu,
Lehnwörter, 37).
negru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEGRU, Dimitrie (1883-1955,
n. Buciumeni, Galați), medic român.
Prof. univ. la Cluj. Cercetări asupra fizicii și tehnicii razelor X și a anatomiei radiologice („Studiu asupra observației razelor röntgen”, „Radiologia medicală”).
negru (Dicționaru limbii românești, 1939)négru, neágră adj., pl.
negre (lat.
niger, nĭgra, negru; it.
nero, pv.
negre, fr.
noir, sp. pg.
negro). De coloarea cărbuneluĭ stins saŭ a întunericuluĭ perfect:
cerneală neagră. De rasa negrilor. Negricĭos, întunecat:
pîne neagră. Fără lumină, întunecat:
noapte neagră. Livid, vînăt:
trup negru de lovitură. Murdar:
rufe negre. Vin negru, vin roșu închis.
Bere neagră, bere cafenie închisă.
Fig. Trist, nefericit:
zile negre. Funest, de moarte:
gînd negru. Grozav, intens:
mizerie neagră. Răŭ, veninos:
inimă neagră. S.m. și f. Om din rasă cu pele neagră:
un negru. S.n. Coloare neagră:
a picta, a te îmbrăca în negru. A vedea toate în negru, a crede că se vor întîmpla numai nenorocirĭ.
Negru pe alb, lucru scris.
Nicĭ cît negru supt unghie, nimic, nicĭ măcar cît de puțin.
A ți se face negru în fața ochilor, a te înfuria grozav.
Prov. A strînge banĭ albĭ pentru zile negre, a aduna banĭ p. timpurĭ grele (boală, bătrîneță). – Rasa neagră populează aproape toată Africa, oare care părțĭ din sudu Asiiĭ, din America, Australia și Melanezia. În număr de vre-o 145,000,000. Negriĭ aŭ pelea maĭ mult saŭ maĭ puțin neagră, păru negru creț, craniu dolihocefal, nasu turtit și buzele groase.
negru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)négru1 (ne-gru) adj. m.,
s. m.,
art. négrul, pl. négri, art. négrii; adj. f. neágră, pl. négrenegru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)négru2 (ne-gru) s. n.,
art. négrulnegru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negru a.
1. de coloarea cea mai întunecată, asemenea nopții adânci:
stofă neagră; 2. fig. trist, melancolic, nefericit:
zile negre; 3. odios, insuportabil:
inimă neagră, îi se făcea viața neagră CR.;
4. ce ține de Negrii:
rassa neagră. [Lat. NIGRUM]. ║ m.
1. om de coloarea neagră;
2. pl. locuitori din Africa și Oceania cu pielea neagră. ║ n.
1. coloarea neagră:
a picta în negru; 2. vin negru:
un negru vârtos de Orevița; 3. fig. cauză de întristare, de melancolie:
el vede toate în negru; 4. doliu:
se poartă în negru. ║ adv.
fig. odios:
omul ăsta mi-e negru înaintea ochilor.negru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Negru (Principele) m. V.
Eduard.