negritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGRITÚRĂ s. f. (Rar) Înnegrire; (
concr.) substanță care se folosește la vopsit în negru. –
Negru +
suf. -itură.negritură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)negritúră,
negritúri, s.f. (reg.)
1. înnegrire, negreală, negreață.
2. rufă murdară de spălat.
3. struguri negri.
negritură (Dicționaru limbii românești, 1939)negritúră f., pl.
ĭ (d.
negru). Rufă neagră (necurată):
negriturĭ și albiturĭ. V.
negrea.negritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negritúră (rar)
(ne-gri-) s. f.,
g.-d. art. negritúrii