negreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (
Pop.) Cerneală. ♦ (
Reg.) Funingine. ♦ (
Reg.) Murdărie. –
Negru +
suf. -eală Cf. negri.negreală (Dicționaru limbii românești, 1939)negreálă f., pl.
elĭ. Calitatea de a fi negru. Substanță neagră (ca vaxu, cerneala).
negreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negreálă (ne-grea-) s. f.,
g.-d. art. negrélii; pl. negrélinegreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negreală f.
1. negreață;
2. vax:
negreală de uns cismele; 3. Tr. cerneală.