negreață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. –
Lat. nigritia sau
negru +
suf. -eață.negreață (Dicționaru limbii românești, 1939)negreáță f., pl.
ețĭ (lat.
nĭgrĭtia, it,
negrezza). Calitatea de a fi negru. Substanță neagră.
negreață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negreáță (ne-grea-) s. f.,
g.-d. art. negréții; pl. negréținegreață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negreață f.
1. calitatea lucrurilor negre:
negreața părului; 2. pată neagră. [Lat. NIGRITIA].