negativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGATIVITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din
fr. négativité.negativitate (Dicționar de neologisme, 1986)NEGATIVITÁTE s.f. (
Liv.) Însușirea de a fi negativ. [Cf. fr.
négativité].
negativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEGATIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi negativ. ◊ (fil.) principiu, funcție a negației care se exercită ca tendință imanentă a contradicției spre autodepășire și autodezvoltare. 2. însușire a unui corp încărcat cu electricitate negativă. (< fr.
négativité)