negare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de
a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire.
2. (
Fil.) Negație (
2). ◊
Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. –
V. nega.negare (Dicționar de neologisme, 1986)NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (
Fil.)
Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [<
nega].
negare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negáre s. f.,
g.-d. art. negắrii; pl. negắri