neg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. –
Lat. naevus.neg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)neg (négi), s. m. – Verucă.
Lat. naevus (Candrea-Dens., 1216; REW 5807; Tiktin),
cf. senes. niego, v. it. niego, it. neo; pentru modificarea consonantismului,
cf. fagure, rug. După Pușcariu 1162, formație regresivă, pornind de la
negel, părere greu de susținut. Uz general (ALR, I, 51).
Der. negos, adj. (cu negi);
neagă, s. f. (flagel, calamitate), probabil prin asociere cu ideea de „tumoare”,
cf. neagă rea „tumoare malignă” › „calamitate” (după Cipariu,
Principii, 272 și Tiktin, din
lat. negāre; după Miklosich,
Slaw. Elem., 32 și Cihac, II, 214 și Conev 100, din
sl. nĕga „voluptate”, glosarea „încăpățînat, îndărătnic”, care apare în dicționare, se datorează primei explicații schițate aici).
Negară (
var. năgară, nagară),
s. f. (varietate de neghină; plantă, Stipa capillata), pare un
der. cu
suf. -ar (
negară ar fi fost la început numele fructului). Numele se explică prin aspectul fructului,
cf. sp. verruguera, fr. herbe aux verrues (după Cihac, II, 209, din
sl. nagu „gol”; după Conev 48 de la un
sl. *
nagara; după Scriban, din
rus. nagar „fitil ars”).
Der. înăgări, vb. (a crește neghină).
Negel, s. m. (verucă) considerată ca
der. din
lat. negellus (Pușcariu 1162; REW 5916),
cf. logud. nieddu, prov. niel, it. niello, de asemenea ar putea fi simplu
dim. de la
neg, cu
suf. -
el. –
Cf. neghină. –
Der. negelariță, s. f. (rostopască, Chelidonium maius);
negelos, adj. (cu negi).
neg (Dicționaru limbii românești, 1939)1) neg m. (lat.
naevus, aluniță; it.
neo [în Sena
niego]. Cp. cu
negură, fogure).
Vest. Mică unflătură, mare cam cît o bobiță de mazăre, une-orĭ neagră, pe pelea omuluĭ. – În est
negel, pl.
eĭ (lat.
nevellus).
neg (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *neg, a
-á v. tr. (lat.
negare). Tăgăduĭesc, zic că nu:
criminalu neagă c’a ucis.neg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neg s. m.,
pl. negineg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neg m. bătătură în carne la degete, mâini, picioare. [Lat. NAEVUS].