nefast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEFÁST, -Ă, nefaști, -ste, adj. Care aduce nenorocire, necaz, supărare; dăunător, fatal. – Din
fr. néfaste.nefast (Dicționar de neologisme, 1986)NEFÁST, -Ă adj. 1. (
La romani) Care era oprit de legile divine. ◊
Zile nefaste – zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc și în care nu tratau afaceri publice.
2. Aducător de nenorocire, de supărare. [Pl.
-aști, -aste. / < lat.
nefastus, cf. fr.
néfaste].
nefast (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEFÁST, -Ă adj. 1. (la romani) oprit de legile divine. ♦ zile ĕ = zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc. 3. aducător de nenorocire; fatal, funest. (< fr.
néfaste, lat.
nefastus)
nefast (Dicționaru limbii românești, 1939)* nefást, -ă adj. (lat.
nefastus, d.
nefas, ilicit). Se zicea la Romanĭ despre zilele în care religiunea nu permitea să te ocupĭ de afacerĭ publice și despre zilele de doliŭ (considerate ca funeste) în amintirea unuĭ eveniment nenorocit.
Fig. Funest:
zi, acțiune funestă. Adv. În mod funest:
a influența funest.nefast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nefást adj. m.,
pl. nefáști; f. nefástă, pl. nefástenefast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nefast a.
1. se zicea la Romani de zilele interzise de a se pleda;
2. fig. nenorocit, funest:
sclavii milioanelor nefaste EM.