pârâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRÂÍ, pers. 3
pấrâie, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni.
2. (Despre încheieturi,
p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.
3. (Despre scânduri, podele etc.,
p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni.
4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate.
5. (Despre arme de foc,
p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [
Var.: (
reg.)
pârăí vb. IV] –
Pâr1 +
suf. -âi.