nedespărțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. –
Ne- +
despărțit.nedespărțit (Dicționaru limbii românești, 1939)nedespărțít, -ă adj. Care nu e despărțit.
Fig. Strîns unit, întins:
prieten nedespărțiț.nedespărțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedespărțít adj. m.,
pl. nedespărțíți; f. nedespărțítă, pl. nedespărțítenedespărțit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedespărțit a.
1. care nu poate fi despărțit, inseparabil;
2. legat, unit prin sentiment:
prieteni nedespărțiți.