neder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÉDER, nederi, s. m. (
Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. –
Et. nec.neder (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)néder, néderi, s.m. (reg.)
1. om nătâng, om zăpăcit, nebun.
2. om îmbrăcat prost, cu hainele rupte, în dezordine.
3. bărbat tânăr, flăcău (care chiuie la horă).
4. bărbat voinic, puternic, vânjos.
neder (Dicționaru limbii românești, 1939)néder adj. m.
Vest. Prost, zăpăcit:
era cam neder, cam nea'tr’o parte (Br.-Voĭn. VR. 1912, 1, 51). Nebun (BSG, 1922, 163).
neder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)néder s. m.,
pl. néderi