nedemn - explicat in DEX

nedemn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).

nedemn (Dicționar de neologisme, 1986)
NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].

nedemn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEDÉMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)

nedemn (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.

nedemn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémne

nedemn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nedemn a. 1. nevrednic, care nu e demn, care nu merită: nedemn de iertare; 2. care dezonorează, care merită blam sau dispreț: purtare nedemnă.