necromant - explicat in DEX

necromant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă, s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

necromant (Dicționar de neologisme, 1986)
NECROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].

necromant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NECROMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)

necromant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*necrománt, -ă s. (vgr. nekro-mántes). Șarlatan care pretinde că ghicește pĭn necromanție.

necromant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
necrománt (ne-cro-) s. m., pl. necrománți

necromant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
necromant m. șarlatan care se ocupă cu necromanția.