necrofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECROFAGÍE s. f. Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre. –
Necrofag +
suf. -ie.necrofagie (Dicționar de neologisme, 1986)NECROFAGÍE s.f. Hrănire cu cadavre, caracteristică unor animale. ♦ Tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. [Gen.
-iei. / < fr.
nécrophagie].
necrofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)NECROFAGÍE s. f. 1. însușire a organismelor necrofage. 2. tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. (< fr.
nécrophagie)
necrofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necrofagíe (ne-cro-) s. f.,
art. necrofagía, g.-d. necrofagíi, art. necrofagíei