necombatant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj.,
s. m. (Persoană, militar) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. –
Ne- + combatant (după
fr. non-combattant).necombatant (Dicționar de neologisme, 1986)NECOMBATÁNT, -Ă adj., s.m. (Cel) care nu ia parte efectivă la luptă. [<
ne- +
combatant, după fr.
non-combattant].
necombatant (Marele dicționar de neologisme, 2000)NECOMBATÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) care face parte din serviciile armate, dar nu ia parte efectivă la luptă. (după fr.
non-combattant)
necombatant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!necombatánt adj. m.,
pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte