nebântuit - explicat in DEX

nebântuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEBÂNTUÍT, -Ă, nebântuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg. – Ne- + bântuit.

nebântuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nebântuit a. care n’a fost atins sau bântuit: rămase treaz și nebântuit de piroteală ISP.